ABC-ul prevenirii HIV

a postat pe: HIV/SIDA, Prevenirea HIV | 0

HIV se poate transmite prin lichidele sexuale, sîngele şi laptele mamar al unei persoane infectate. Prevenirea HIV astfel include o serie largă de activităţii printre care prevenirea transmiterii de la mamă la făt, reducerea noxelor pentru utilizatorii de droguri injectabile, şi precauţiile pentru lucrătorii medicali.

Mai jos sunt descrise strategiile pentru prevenirea transmiterii sexuale HIV, şi în special a abordării mult-discutate „ABC”. Deci, ce este abordarea ABC, de ce creează controverse şi cît de funcţională este?


Ce presupune abordarea ABC?

Una din dificultăţile cu abordarea ABC este lipsa unei definiţii clare. Sloganul pare să fi fost adoptat pentru prima dată de către guvernul Botswana la sfîrşitul anilor 1990. Pe panourile publicitare din ţară, se prezenta în felul următor:

„SIDA se poate evita prin… A Abstinenţă
B Fidelitate
C Condomizare”

Este ABC-ul o inovaţie?

Începînd cu sfîrşitul anilor 1980 se ştia că indivizii pot întreprinde acţiuni pentru a reduce sau evita pe deplin risul de infectare cu HIV pe cale sexuală.

Riscul poate fi evitat în totalmente prin evitare oricăror activităţi sexuale care ar putea cauza transmiterea HIV (i.e. Abstinenţă).

Riscul poate de asemenea fi redus, prin întreţinerea contactelor sexuale doar cu un singur partener fidel şi neinfectat (i.e. Fidelitate) sau prin utilizarea corectă şi consistentă a prezervativelor (i.e.Condomizare).

Deci, Botswana nu a elaborate o nouă abordare de prevenire HIV, dar mai degrabă o nouă cale de comunicare a posibilitaţii de reducere a riscurilor şi strategiilor de evitare a riscului deja cunoscute.


Existau controverse?

Definiţia ABC adoptată de Botswana nu a fost foarte controversată. A fost mai întîi de toate un slogan utilizat ca parte a unei campanii SIDA pentru publicul general şi nu a încercat să definească circumstanţele în care părţile componente A, B şi C ar putea fi promovate şi către cine.

Dar începînd cu utilizarea acestui slogan în Botswana, au fost alte variaţii cu definiţii mai specifice, în special cele adoptate de iniţiativa SUA PEPFAR şi UNAIDS.


Definiţia ABC dată de PEPFAR?

PEPFAR umează o strategie ABC prin „intervenţii specifice populaţiilor” care accentuează:

  • A bstinenţă pentru tineri, inclusive amînarea primului contact sexual şi abstinenţa pînă la căsătorie
  • B Testarea la HIV şi fidelitatea în căsătorie şi relaţii monogame
  • C Utilizarea corectă şi consistentă a prezervativelor pentru cei care practică comportamente cu risc înalt.

Cei care practică comportamente cu risc înalt include „prostituatele, cuplurile sexal active distorsionate (în care unul din parteneri este HIV pozitiv), cei care abuză de substanţe şi alţii”. Definiţia PEPFAR nu include promovarea prezervativelor în rîndul tinerilor în general.1 Cu toate acestea, PEPFAR spune că fondurile ar putea fi utilizate pentru a susţine programele diseminează „informaţie ABC” specifică vîrstei pentru tineri, în cazul în care tinerii sunt informaţi despre ratele de eşec a prezervativelor şi în care abstinenţa şi utilizarea prezervativelor nu sunt prezentate drept două alegeri egal viabile, alternative.


Definiţia ABC dată de UNAIDS?

Pentru UNAIDS, ABC presupune:

  • A bstinenţa sau amînarea primului contact sexual
  • B Protecţia prin fidelitatea faţă de partener sau prin reducerea numărului de parteneri sexuali
  • C ondomizarea corect şi consistentă pentru tinerii sexual active, cuplurile în care unul din parteneri este HIV pozitiv, lucrătorii sexului commercial şi clienţii lor şi oricare altă persoană care se angajaează în activitate sexuală cu parteneri care au fost expuşi riscului de trasmitere HIV.

În ce constă controversa?

Controversa apare din diferenţele dintre aceste doua definiţii ale ABC şi în special din faptul că în cazul definiţiei PEPFAR nu sunt promovate prezervativele pentru tineri (sau alţii din afara „grupurilor de risc sporit”) şi abstinenţa pînă la căsătorie subliniată.

Dacă în ţările în care prevalenţa infecţiei HIV este înaltă ca rezultat al transmiterii sexuale, tinerii amînă primul contact sexual, atunci această evitare a riscului cu siguranţă va rezulta în evitarea infecţiei atîta timp cînd adoptă această abordare.

Cu toate acestea, abstinenţa pînă la căsătorie nu asigură întotdeauna protecţia, întrucît însăşi căsătoria nu oferă protecţia de infecţie. Multe persoane nu sunt siguri de statutul HIV al partenerilor săi, iar cei care sunt fideli nu pot fi siguri că partenerul respectă acelaşi angajament.

Abstinenţa nu este o opţiune realistă pentru milioanele de femei şi fete care se află în relaţii abuzive, sau cele care au fost învăţate întotdeauna să se supună bărbatului. Persoanele care nu se abţin trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce riscul, inclusiv să utilizeze prezervativul.

„prezervativele, atunci cînd sunt distribuite împreună cu materiale educaţionale ca parte a unui pachet comprehensive de prevenire, s-au dovedit a reduce semnificativ riscul sexual şi activitatea sexuală, atît în rîndurile celor deja sexual activi, cît şi celor care încă nu sunt.” – UNAIDS, octombrie 2004.

Un mare număr de organizaţii şi experţi în domeniul SIDA şi-au exprimat preocuparea că PEPFAR pune prea mult accentul pe abstinenţa pînă la căsătorie şi întreprinde suficient pentru a face tinerii să înţeleagă că prezervativele, atunci cînd sunt utilizate corect şi consistent, sunt foarte eficiente în prevenirea infecţiei HIV.


Legătura dintre Uganda şi ABC-ul prevenirii HIV

Abordarea ABC la prevenirea HIV deseori se menţionează ca ar fi provenit în Uganda şi unele persoane spun că a fost motivul din care Uganda a atins succese unice în reducerea prevalenţei HIV (definită drept proporţie a adulţilor care trăiesc cu HIV).


Ce s-a întîmplat în Uganda?

Cînd HIV se răspîndea rapid în rîndul populaţiei din Uganda la sfîrşitul anilor 1980, Presedintele Yoweri Museveni, spre deosebire de alţi lideri africani din acel timp, a recunoscut pericolul şi a întreprins acţiuni urgente demonstrînd un liderism puternic. Răspunsul Ugandei a fost puternic şi larg. Guvernul a lansat o campanie mass media agresivă incluzînd postere, mesaje radio şi raliuri; a instruit profesori care să înceapă educaţia eficientă HIV şi SIDA; şi – cel mai important – a mobilizat liderii comunitari, bisericile şi cu siguranţă publicul în general.

Guvernul a lucrat împreună cu multe organizaţii independente, utilizînd diferite mesaje pentru diferite grupuri pe persoane conform nevoilor lor şi abilităţii lor de a reacţiona. Tinerii erau încurajaţi să aştepte înainte de a începe viaţa sexuală, sau să se întoarcă la abstinenţă dacă nu erau virgini. Toate persoanele sexual active au primit mesaje de „zero căutare”, ceea ce însemna parteneri permanenţi şi evitarea contactelor sexuale ocazionale. Cei care nu se abţineau, erau încurajaţi să utilizeze prezervative, care erau promovate întregii populaţii.

Pentru a încuraja persoanele să urmeze aşa strategii – şi ca acestea să fie eficiente – s-au întreprins acţiuni pentru a încuraja o discuţie candidă pe marginea HIV şi SIDA, pentru a reduce stigma, pentru a îmbunătăţi statutul femeii, pentru a îmbunătăţi instituţiile de testare, pentru a trata alte infecţii sexual transmisibile şi pentru a oferi o îngrijire mai bună pentru cei care sunt deja infectaţi. Frica era de asemenea o parte a strategiei, dar campanile au explicat modul în care de poate evita sau reduce riscul şi de a nu trăi cu frică.


Ce a funcţionat în Uganda?

Se pare ca în Uganda a funcţionat anume o combinaţie de abordări pentru evitarea şi reducerea riscului. Acestea au rezultat în reducerea numărul de infecţii noi întregistrate anual între sfîrşitul anilor 1980 şi mijlocul 1990, ceea ce a dus la reducerea prevalenţei HIV. În anii care au urmat, o sporire în rata de mortalitate a contribuit la o scădere continuă a prevalenţei, pe cînd numărul de infecţii noi a rămas mai mult mai puţin neschimbat.

În special important în Uganda a fost combinaţia de mesaje şi abordări care au fost utilizate, inclusiv o promovare şi distribuire largă a prezervativelor. În timpul anilor 1990, schemele finanţate de USAID şi alţi donatori au sporit utilizarea prezervativelor.

„Abordarea ABC în Uganda a fost şi este mai mult decît abstinenţă şi trebuie să fie echilibrată fără a acentua un anume aspect. Nici A, nici B şi nici C aparte nu poate servi drept un răspuns pentru reducerea riscului de infecţie care este practic pentru orice membru al populaţiei.” – Dr Stella Talisuna, martie 2005.


Care este legătura cu PEPFAR?

După ceva timp după ce a fost popularizat în Botswana la sfîrşitul anilor 1990, termenul ABC în prevenirea HIV s-a folosit puţin. Mai tîrziu, în decembrie 2002, s-a decis că abordarea SUA a prevenirii transmiterii sexuale HIV se va numi pe viitor ca ABC. Această decizie se pare că s-a bazat în mare parte pe, şi acum se promovează şi justifică pe, baza că ABC a funcţionat în cazul Ugandei. Dar numai termenul de „ABC” nu poate descrie suficient ceea ce s-a întîmplat în Uganda.

Fără îndoială măsurile pentru promovarea abstinenţei, fidelităţii şi utilizării prezervativului sunt toate esenţiale pentru un program de prevenire HIV comprehensive – dar nu sunt suficiente aparte. De asemenea se cere angajament politic, discursuri oneste şi deschise, mobilizarea comunităţii şi implicarea organizaţiilor şi business-ului local, precum şi măsuri practice aşa ca testarea şi consilierea HIV, tratamentul ITS, campaniile pentru combaterea stigmei şi a discriminării şi eforturile de promovare a egalităţii gender. Pare eronat şi inadecvat să se utilizeze exemplul Ugandei, care a implementat un astfel de program comprehensiv, pentru a justifica o anumită definiţie „ABC”.


Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).