Co-infecţia HIV şi TB

Ce este TB?

Tuberculoza (TB) este o boală contagioasă care omoară circa 2 milioane de persoane în fiecare an. O treime din populaţia lumii este în prezent infectată cu TB şi la fiecare cîteva secunde o nouă persoană de îmbolnăveşte.


Care este relaţia dintre TB şi HIV?

TB este principala cauză de deces în rîndul persoanelor HIV infectate; OMS estimează că TB constituie pînă la 1/3 din decesele persoanelor cu SIDA din lume. Cînd cineva este infectat cu TB, probabilitatea de îmbolnăvire sporeşte considerabil dacă este şi HIV pozitiv.


Ce cauzează TB?

TB este cauzat de un organism numit mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch). Această bacterie atacă orice parte a corpului, dar cel mai des plămînii. Microorganismul ce condţionează TB este foarte răspîndit în ţările cu resurse limitate şi în suburbiile sărace ale urbelor din ţările industrializate, deoarece carenţele alimentare şi condiţiile precare din sistemele de sănătate respective contribuie la diminuarea imunităţii şi manifestarea maladiei.


Răspîndirea TB

O persoană poate avea TB activ sau inactiv. TB activă sau boala TB presupune etalarea manifestărilor clinice ale tuberculozei atunci când bacteria este activă în organism şi sistemul imun este compromis şi nu poate stopa cauzarea bolii. Persoanele cu TB activă în plămîni pot transmite bacteria altora atunci cînd intră în contact cu alte persoane. Cînd o persoană cu TB activă tuşeşte, strănută sau scuipă, persoanele din imediata apropiere pot inspira aerosolii ce conţin bacteria TB şi deveni infectaţi. Dacă nu este tratată, fiecare persoană cu TB activă va infecta în mediu între 10 şi 15 persoane pe an.

Persoanele pot fi de asemenea infectate cu TB (purtători) care nu se manifestă activ în organism. Infecţia inactivă TB mai este numită şi TB latentă. Dacă o persoană are TB latentă, aceasta înseamnă că organismul lor luptă cu succes împotriva bacteriei şi nu permite îmbolnăvirea. Persoanele care au TB latentă nu se simt bolnave, nu au simptoame şi nu pot răspîndi TB. La unele persoane bacteria TB rămîne inactivă pe tot parcursul vieţii fără a deveni activă. Dar la altele, TB inactivă devine activă dacă sistemul imun slăbeşte – spre exemplu din cauza HIV. Persoanele cu TB inactiv se mai numesc purtători de TB.


TB şi persoanele HIV pozitive

Întrucît TB se poate răspîndi prin aer, sporirea cazurilor de TB activă în rîndul persoanelor co-infectate cu TB şi HIV rezultă în:

  • Transmiterea sporită a bacteriei TB
  • Mai multe persoane cu TB latentă
  • Mai mulţi bolnavi de TB în întreaga populaţie

Persoanele cu TB latentă devin tot mai mult infectate cu HIV, dar şi mai multe dezvoltă TB activă pentru că HIV slăbeşte sistemul imun. Persoanele care sunt co-infectate cu HIV şi TB latentă au un risc de 800 de ori mai mare de a dezvolta TB activă şi a deveni infecţioşi comparativ cu persoanele ne-infectate cu HIV.

Persoanele cu infecţie HIV în stadiu avansat sunt vulnerabile la o serie de infecţii şi îmbolnăviri numite „infecţii oportuniste” întrucît acestea se folosesc de oportunitatea oferită de un sistem imun slăbit.

Epidemia HIV şi SIDA reînvie o problemă veche în ţările cu resurse bogate şi adîncesc considerabil problema existentă în ţările cu resurse limitate. Există cîteva asocieri importante între epidemia HIV şi TB:

  • TB este mai greu de diagnosticat la persoanele HIV pozitive din cauza imunităţii compromise şi tabloului şters
  • TB progresează mai rapid la persoanele HIV pozitive
  • TB la persoanele HIV pozitive are o probabilitate mai mare să ducă la fatalităţi dacă nu este diagnosticată sau rămîne netratată
  • TB apare mai devreme în cursul infecţiei HIV comparativ cu alte infecţii oportuniste
  • TB este unica infecţie oportunistă majoră pentru SIDA care pune sub risc persoanele HIV negative

Care sunt simptomele TB?

Simptomele TB depinde de locul în care creşte bacteria TB. Bacteria TB de cele mai multe ori creşte în plămîni, cauzînd tuberculoză pulmonară. Tuberculoza pulmonară poate cauza tuse intractabile care durează peste 2 săptămîni, durere în piept şi tuse cu sînge sau spută. Alte simptome ale TB includ slăbiciune sau oboseală, pierdere în greutate, lipsa apetitului (anorexie), friguri, febră sau transpiraţii nocturne.

TB inactivă nu prezintă simptome.


Cum este diagnosticată TB?

TB poate fi diagnosticată prin injectarea subcutanată a unei proteine găsite în bacteria TB. Dacă pielea reacţionează prin inflamaţie, atunci persoana este probabil infectată cu TB. Cu toate acestea, această metodă nu este în totalmente de încredere în detectarea infecţiilor TB în rîndul persoanelor HIV pozitive pentru că sistemele lor imune slăbite deseori nu pot oferi o reacţie suficient de puternică împotriva proteinelor străine pentru a cauza inflamaţia. De asemenea, acest test detectează atît TB activă şi latentă, ceea ce înseamnă că testul nu oferă precizie la diagnosticul TB active la persoanele care locuiesc în ariile unde TB (astfel şi TB latentă) este răspîndită.

Diagnosticul TB în plămîni poate fi efectuat prin analiza sputei şi radiografie, dar iarăşi, acestea ar putea să nu ofere o indicaţie clară a infecţiei TB activa la persoanele HIV+, pentru că sistemele lor imune nu sunt suficient de puternice pentru a produce o reacţie inflamatorie la prezenţa bacteriei. În cazul TB extra-pulmonare (cînd boala afectează alte organe decât plămînii), se pot testa fluide sau ţesuturi prin prelevare sau biopsie.

Dacă există dubii legate de diagnosticul TB, bacteria TB colectată poate fi crecută în condiţii de laborator. Cu toate acestea, în acest caz este nevoie de echipament specializat şi costisitor şi obţinerea rezultatului poate dura până la 6–8 săptămîni.

Dacă nu există oportunităţi de testare, diagnosticul TB se face în baza simptomelor.


Cum se testează TB?

TB activă poate fi practic lecuită cu o combinaţie de antibiotice. Varietatea de tratament şi opţiuni de medicamente depind de ţară. O combinaţie adecvată de medicamente anti-TB oferă şi prevenire, şi lecuire. Un tratament eficient face persoana cu TB necontagioasă într-o perioadă scurtă de timp şi astfel previne răspîndirea de mai departe a TB. Lecuirea deplină are loc după 6–8 luni de tratament continuu.

Pentru tratamentul TB active este nevoie de cîteva medicamente. Administrarea mai multor medicament este mai eficientă în nimicirea tuturor bacteriilor şi dă o probabilitatea mai mare în prevenirea rezistenţei medicamentoase. Pentru a asigura un tratament adecvat, deseori se recomandă ca pacientul să ia pastilele în prezenţa cuiva care poate supraveghea terapia. Această abordare este numită DOTS (directly observed treatment, short course – în traducere tratament sub observaţie directă, curs scurt). DOTS lecuieşte TB în 95% din cazuri, iar în unele ţări 6 luni de terapie costă doar 10USD pentru o persoană.


TB poate fi prevenită?

Există un vaccin împotriva TB numită BCG (bacille Calmette-Guèrin), dar vaccinul este acum foarte vechi (prima dată a fost utilizată în anii 1920), iar testele au demonstrat că abilitatea acestuia de a proteja oamenii de infecţie variază în perioada contemporană. BCG poate de asemenea cauza rezultate fals-pozitive la proba cutanată cu tuberculină, iar dacă este administrat adulţilor sau copiilor HIV+ cu sisteme imune compromise, poate cauza ocazional boala diseminată BCG. Aceasta este deseori fatală.

Un medicament numit izoniazidă (INH) poate fi utilizat drept terapie preventivă pentru cei care se află sub riscul de infectare cu TB sau pentru cei care au TB inactivă. Persoanele care au TB inactivă, dar încă nu sunt bolnave pot administra un curs de izoniazidă timp de cîteva luni pentru a stop dezvoltarea TB active.

OMS recomandă ca persoanelor HIV pozitive care au TB latentă (dar categoric nu TB activă) să li se ofere terapie de prevenire cu izoniazidă, la necesitate.


Tratamentul TB şi HIV

Este foarte important ca persoanele cu HIV să fie tratate dacă au TB activă. Aceasta este şi un tratament, dar şi previne transmiterea de mai departe a infecţiei. Chiar şi în locurile în care medicamentele antiretrovirale nu sunt disponibile şi accesibile, este crucial ca sistemul de sănătate să poate oferi persoanelor HIV pozitive antibioticele simple necesare pentru DOTS.

Pentru unele persoane s-ar putea să fie dificil să administreze medicamente pentru TB şi HIV concomitent. Unele medicamente anti-HIV pot de asemenea interacţiona cu unele medicamente TB, astfel complicînd tratamentul. Este important ca tratamentul TB să fie administrat regulat şi exact, conform recomandării specialistului în sănătate. Dacă medicamentele nu sunt administrate în mod regulat, bacteria poate deveni rezistentă la medicamente, ceea ce reprezintă un pericol. În coinfecţia HIV-TB se recomandă tratamentul iniţial al TBC, ulterior administrând si terapia ARV, în lipsa altor contraindicaţii medicale.

Fiind una din primele infecţii oportuniste care apare la persoanele HIV pozitive, TB poate fi unul din primele semne ale existenţei infecţiei HIV în organism. Adresarea la serviciile TB oferă oportunitatea pentru intervenţie HIV precoce. Cu toate că tratamentul TB poate îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor HIV pozitive şi le prelungi viaţa, nu poate preveni decesul asociat cu SIDA. Iată de ce accesul la tratamentul antiretrovial este de asemenea extrem de important.


Ce este TB multidrogrezistentă (MDR-TB) şi TB extrem de rezistentă (XDR-TB)?

Cînd o tulpină TB este rezistentă la două sau mai multe medicamente antibiotice de linia unu este numită TB multidrogrezistentă sau MDR-TB. Cînd tulpina TB este rezistentă la trei sau mai multe antibiotice de linia doi este clasată drept TB extrem de rezistentă sau XDR-TB. Rezistenţa la medicamente de obicei apare cînd pacienţii TB nu pot sau nu administrează medicamentele conform prescripţiei, iar mutaţiile rezistente la medicamente ale bacteriei TB se pot replica. Persoanele de asemenea se pot molipsi de la alţii de MDR şi XDR-TB.

MDR-TB este o problemă serioasă şi se tratează foarte greu. În cadrul tratamentului normal de linia unu, pacienţii iau izoniazidă şi rifampicină (cele mai eficiente medicamente TB disponibile) plus două sau trei alte medicamente de linia unu timp de 6–8 luni. Dacă o persoană este rezistentă la izoniazidă şi rifampicin, se consideră că au MRD-TB şi vor trebui să schimbe schema de tratament cu medicamente noi şi deseori mai rare de linia doi. Tratamentul cu medicamente de linia doi poate dura o perioadă lungă şi este deseori mai scump decît terapia DOTS standard pentru că majoritatea drogurilor sunt încă patentate.

XDR-TB este şi mai serioasă. Dacă cineva are XDR-TB, aceasta înseamnă că nu sunt doar rezistente la izoniazidă şi rifampicină, ci şi la trei sau mai multe din cele 6 medicamente de linia 2 disponibile. Aceasta ar putea face practic imposibilă găsirea unei scheme eficiente de tratament. Multe persoane cu XDR-TB decedează chiar înainte să realizeze că au tulpina extrem de rezistentă.

A fi HIV pozitiv nu sporeşte în sine şansele de dezvoltare a rezistenţei, dar atît MDR-TB, cît şi XDR-TB sunt o problemă serioasă pentru persoanele HIV+, ale căror sisteme imune deseori nu pot lupta eficient cu TB în mod natural (uneori, unica cale pentru cei cu tulpină rezistentă).


Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).