Cum se transmite HIV

Aţi fost vreodată bolnav de gripă şi nimeni nu vroia să se apropie de frică să nu se molipsească? Ca şi gripa, HIV este un virus, doar că se transmite pe alte căi. HIV este virusul care provoacă SIDA.

Pe parcursul multor ani a existat multă publicitate şi educaţie pentru a învăţa oamenii despre riscurile de transmitere HIV. Totuşi, unele mesaje erau ambigue şi ocazional contradictorii. Chiar şi în prezent există confuzii legate de care sunt comportamentele sigure şi care nu. Această secţiune va clarifica unele mituri.

Multe persoane se întreabă dacă anumite situaţii ar putea cauza transmiterea infecţiei. Preocupările legate de posibilităţile de infectare îi fac pe oamenii care trăiesc cu HIV să rămînă foarte izolaţi şi uneori rezultă în prejudecăţi şi paranoia. HIV este un virus care se găseşte în sînge şi alte fluide ale corpului, aşa ca sperma şi fluidele vaginale. Virusul nu supravieţuieşte în afara corpului, astfel, pentru a fi infectat cu HIV trebuie să existe contact dintre fluidele corpului persoanei neinfectate şi celei infectate.

Cele mai răspîndite căi de transmitere a virusului HIV sunt:

  • prin contacte sexuale cu o persoană infectată
  • prin utilizarea în comun a acelor sau siringilor cu o persoană infectată

HIV se poate transmite în acest mod întrucît virusul este prezent în fluidele sexuale şi în sîngele persoanelor infectate. Dacă sîngele infectat sau fluidele sexuale intră în contact cu cele din corpul altei persoane, aceasta din urmă de poate infecta.


HIV se transmite prin…

Contacte sexuale vaginale

HIV se găseşte în fluidele sexuale unei persoane infectate. La bărbaţi, aceasta înseamnă fluidele care se elimină din penis înainte şi în timpul actului sexual. Pentru o femeie, aceasta înseamnă cu HIV se găseşte în fluidele produse în vagin înainte şi în timpul actului sexual pentru a ajuta la penetrare.

Dacă un bărbat cu HIV întreţine contacte sexuale vaginale fără utilizarea prezervativului, fluidele infectate pot trece în sîngele femeii prin cele mai mici tăieturi sau răni din corpul ei. O astfel de tăietură sau rană nu este întotdeauna vizibilă şi ar putea fi atît de mică, încît nici femeia nu ştie despre acest lucru.

Dacă o femeie cu HIV întreţine contacte sexuale fără utilizarea prezervativului, HIV poate ajunge în sîngele bărbatului printr-o rană minusculă pe penis sau prin canalele din penis.

Dacă există oricare contacte cu sîngele în timpul sexului, această sporeşte riscul infecţiei. Spre exemplu, ar putea fi sînge în vagin dacă actul sexual are loc în timpul perioadei de menstruaţie a femeii.

Contacte sexuale orale

Sexul oral cu un partener infectat poartă un anumit risc de infecţie de asemenea. Fluidul infectat poate ajunge în cavitatea bucală a partenerului. Dacă acesta la rîndul lui/ei are răni cît de mici în cavitatea bucală, inclusiv sensibilitate la gingii, virusul poate ajunge în sînge.

Dar infecţia ca rezultat al sexului oral pare să fie transmisă foarte rar, şi există care se pot întreprinde pentru a asigura protecţia.

Contacte sexuale anale

Dacă un cuplu întreţine contacte sexuale anale, riscul infecţiei este mai mare decît în cazul întreţinerii contactelor vaginale. Învelişul anal este mai delicat decît cel vaginal, astfel este mult mai probabil să fie deteriorat în timpul contactului, iar orice contact cu sîngele în timpul sexului sporeşte riscul infecţiei.

Injectarea drogurilor

Probabilitatea de infectare cu HIV la utilizarea în comun a echipamentului de injectare împreună cu cineva deja infectat este semnificativă. Virusul poate fi transmis prin utilizarea în comun a acelor, siringilor, lingurilor, filtrelor şi a apei. Echipamentul de dezinfectare între utilizări reduce şansele transmiterii, dar nu le elimină.

Transfuziile de sînge

Unele persoane au fost infectate prin transfuzie cu sînge infectat. În prezent, în majoritatea ţărilor tot sîngele utilizat pentru transfuzii este testat la HIV. În ţările în care acest sînge este testat, infectarea cu HIV prin transfuziile de sînge este extrem de rară.

Produse sangvine

Produsele din sînge, de tipul celor utilizate de persoanele cu hemofilie, sunt tratate la temperaturi înalte pentru a le face sigure.

Transmiterea de la mamă la făt

O femeie gravidă infectată poate transmite virusul fătului înainte sau în timpul naşterii. HIV poate fi transmis şi prin alăptare.

Dacă o femeie ştie că este HIV infectată, există medicamente care pot reduce semnificativ şansele de transmitere a infecţiei către copilul său.

Infectarea intra-spitalicească

Unii lucrători medicali au fost infectaţi cu HIV prin împusături accidentale cu ace care conţin sînge HIV infectat. Foarte puţini au devenit infectaţi ca rezultat al nimeririi sîngelui HIV infectat în circuitul sanguin al lucrătorului medical prin tăieturi sau stropi de sînge în membrana mucoasă (e.g. ochi sau înăuntrul nasului).

Există doar cîteva cazuri documentate de cazuri în care pacienţii au fost infectaţi de un lucrător medical.

Tatuaje/ piercing

Orice procedură care permite pătrunderea fluidelor unei alte persoane în corp este riscantă. Dacă echipamentul nu este steril, tatuajul poartă un risc anumit. În caz că plănuiţi să vă faceţi un tatuaj sau piercing, întrebaţi personalul localului ce proceduri efectuează pentru a evita infecţiile.


HIV nu se transmite prin…

Sărut

La moment, opinia ştiinţifică susţine destul de clar că HIV nu se transmite prin sărut.

Pentru a deveni infectat cu HIV, trebuie ca o cantitate suficientă de HIV să ajungă în circuitul sangvin. Saliva conţine HIV, dar virusul este prezent în cantităţi foarte mici, ceea ce este insuficient pentru a transmite infecţia HIV.

Doar în cazul în care ambii parteneri au răni semnificative deschise în gură, sau gingii sîngerînde, sărutul gură în gură prezintă un risc de transmitere.

Strănut, tuse, utilizarea aceleiaşi vesele, etc

HIV nu se poate reproduce în afara organismului gazdă, cu excepţia unor codiţii de laborator extreme. HIV nu poate supravieţui în aer liber, ceea ce face imposibilă posibilitatea transmiterii în mediu. În practică, nu s-a înregistrat nici un caz de transmitere în mediu.

Aceasta înseamnă că HIV nu poate fi transmis prin scuipat, strănut, utilizarea în comun a paharelor sau instrumentelor muzicale. De asemenea, infectarea nu este posibilă în bazine, duşuri comune, utilizarea aceloraşi maşini de spălat sau toalete.

Insecte

Studiile efectuate de savanţi nu au găsit dovezi de transmitere HIV prin insecte, nici chiar în regiunile în care există multe cazuri de SIDA şi populaţii majore de insecte, aşa ca ţînţarii. Lipsa acestor transmiteri, precum şi eforturile considerabile de detectare a acestora, susţin concluzia că HIV nu se transmite prin insecte.

De asemenea, HIV trăieşte doar o perioadă scurtă de timp şi nu se reporoduce în insecte. Astfel, chiar dacă virusul ajunge în ţînţar sau într-o altă insecte care muşcă sau suge, insecta nu devine infectată şi astfel nu poate transmite HIV următorului om pe care îl muşcă sau din care se alimentează.

Injectarea cu siringi sterile

Utilizarea drogurilor cu echipament steril nu impune pericol legate de transmiterea HIV, atîta timp cît comportamentul este menţinut – ceea ce presupune curăţirea acelor, siringilor, lingurilor, apei şi filtrelor. Totuşi, multe alte riscuri legate de utilizarea drogurilor vor persista. Dacă o persoană utilizează droguri, chiar şi alcool, acest fapt poate submina raţionalitate şi sporeşte riscurile de implicare în comportamente sexuale riscante – este mult mai greu de a face efortul de a utiliza prezervativul cînd minte nu este clară.

Contacte sexuale protejate

Prezervativele, atunci cînd sunt utilizate corect şi consistent, sunt foarte eficiente în prevenirea transmiterii HIV. Există mituri care susţin că „unele virusul foarte mici pot penetra latexul” – dar acestea nu sunt adevărate.

Sexul anal nu impune neapărat risc dacă se utilizează prezervativul şi nu există contact dintre sîngele partenerilor. HIV nu se crează ca rezultat al sexului anal.


Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).