Sfaturile copiilor pentru părinţi

a postat pe: Părinţilor | 0

• Nu vă lăsaţi pradă provocaţiilor mele şi nu-mi daţi bani, indiferent de motivele invocate. Căci, atît eu, cît şi voi, ştim perfect cum îi voi cheltui.

• Nu mă alintaţi şi nu vă lăsaţi şantajaţi. În aşa mod eu verific limitele răbdării şi dragostei  voastre „oarbe”.

• Nu încercaţi mereu să schimbaţi „regulile jocului” în familie în dependenţă de stadiul consumului de drog. Acest fapt îndepărtează adaptarea mea la regulile date, mă face să- mi pierd încrederea în puterea lor şi mă incită la căutarea unor noi căi de a le schimba.

• Nu trăiţi doar cu viaţa mea, căci şi voi aveţi scopuri, probleme, interese personale. Nu vă lăsaţi provocaţi de comportamentul meu, care vă face să vă ocupaţi doar de mine şi de problemele mele.

• Nu vă speriaţi de starile mele de sevraj, de starea fizică precară, de depresiile mele. Cu cît mai emoţionant reacţionaţi şi cu cît mai tare mă compătimiţi, cu atît mai multe şanse de a mă „retrage în boală” îmi daţi. Căci, acesta este un mod de a vă atrage atenţia şi o încercare de a vă face codependent.

• Nu mă credeţi, cînd vreau să vă conving că sînt încă „mic”. Puteţi observa că fac acest lucru doar atunci cînd îmi convine. În toate celelalte cazuri sînt destul de „mare” şi de-sine- stătător. În acest mod eu încerc să scap de responsabilitatea narcotizării şi să o transfer pe seama voastră.

• Nu încercaţi să rezolvaţi în locul meu toate problemele ce apar,  din cauza drogurilor, între mine şi cei din jur. Indiferent cu cine încerc să vă confrunt –  dealerii, „colegi” de gaşcă, cu prieteni acum „normali”, cu rude mai mult sau mai puţin apropiate- refuzaţi intervenţia voastră. Eu trebuie să înţeleg că problemele date au apărut din cauza MEA şi EU am a le rezolva.

• Nu încercaţi să explicaţi comportamentul meu neadecvat în situaţii de conflict prin boala mea. E lucrul care mă învaţă că totul îmi este permis, căci „ce poţi cere de la un drogdependent?”. Anume această poziţie mă aranjează cel mai mult.

• Nu îndepliniţi în locul meu sarcini de orice ordin (ce ţin de casă, de şcoală, de serviciu ), pe care pot să le îndeplinesc eu, dar le ignor, manipulînd cu starea de sănătate.

• Nu tindeţi să-mi notaţi mereu comportamentul. Notele negative acumulate din cauza consumului de drog ,  încerc să le compensez prin comportament „exemplar”, încercînd să îndeplinesc cerinţele voastre în momentele de „revenire”. Eu îdeplinesc dorinţele voastre şi încetez să mă gîndesc la ale mele. În loc să analizez tot spectrul de gînduri şi emoţii, eu rămîn doar cu sentimentul de vină şi vreau să „evadez „din nou.

• Nu-mi cereţi explicaţii „De ce folosesc droguri?”. Rareori pot găsi careva explicaţii reale, de aceea le înlocuiesc cu banalităţi şi minciuni, în care permanent altcineva este vinovatul. Cu cît mai mult insistaţi la discuţia dată, cu atît mai mult mă obişnuiesc în a  spune minciuni şi vouă, şi mie însumi.

• Nu mă suspectaţi permanent şi nu-mi verificaţi fiecare pas şi fiecare cuvînt. Este foarte umilitor! În primul rînd, aceasta demonstrează, o dată în plus, că nu merit atenţia voastră şi că nu o voi recîştiga niciodată. În rîndul al doilea, fiindu-mi frică de un nou conflict în familie,  sînt nevoit să inventez şi să mint, chiar dacă nu sînt vinovat de nimic.

• Nu mă speriaţi cu pedepse posibile şi imbosibile şi nu promiteţi ceea ce nu o să faceţi niciodată. Doar vă cunosc de atîţea ani. Curajul vostru de a acţiona, în loc să aruncaţi cuvinte în zădar, este mult convingător, decît o nouă tiradă insuportabilă.

• În orice situaţie, cît de neplăcută nu ar fi, păstraţi-vă imaginea nepătată. Drogurile pot  rămîne în trecut însă stima faţă de voi aş vrea să o păstrez veşnic.

• Nu expuneţi lecţii întregi despre dauna substanţelor stupefiante. Eu cunosc consecinţele acestora. Mai mult chiar, aceasta este tema în care eu mă orientez destul de bine, pentru că o cunosc din practica proprie, nu din ziare şi reviste populare.

• Nu ascundeţi informaţia veridică despre problema consumului şi dependenţei de droguri, oricît  de neplăcută nu ar fi. Contează ca ea să fie convingătoare şi profesionistă, şi nicidecum „basme” populare. Nu sînt împotriva unui „război informaţional”.

• Nu voalaţi informaţia despre starea sănătăţii mele, chiar dacă este vorba despre hepatită sau HIV. Este informaţia cu care, mai devreme sau mai tîrziu, mă voi confrunta. Nu voi putea avea încredere în voi, dacă o aflu de la oameni străini.

• Niciodată să nu-mi spuneţi: „Eu, cînd eram la vîrsta ta…”. Vă pare că este un exemplu pozitiv, eu îl iau drept o accentuare a incapacităţii, a lipsei mele de importanţă. Sigur, şi pe cînd voi eraţi de vîrsta mea existau multe aspecte sociale negative, dar droguri nu existau ?…

• Nu-mi promiteţi un cadou pentru refuzul consumului de droguri, nu încercaţi să mă cumpăraţi. Nu e cazul cel mai potrivit. Voi face tot posibilul să primesc şi una, şi alta. Care ar fi motivul să mă dezic de o PLĂCERE, dacă le pot primi pe ambele?

• Nu atrageţi prea mare atenţie la exploziile mele  agresive îndreptate spre voi. Simt dureri insuportabile şi nu vreau să le supot în singurătate. Vreau să simţiţi ceea ce simt eu.

• Nu mă lăsaţi fară dreptul la greşeală. Am nevoie de aceasta, ca să fac concluzii personale necesare pentru viitorul meu.

• Nu mă apăraţi de consecinţele greşelilor mele. Drogurile au fost opţiunea mea şi pentru ea trebuie să răspund tot eu.

• Nu încercaţi să mă asiguraţi de riscuri şi experienţe periculoase. Sentimentul atotputerniciei este specific tuturor adolescenţilor. Oricum, nu o să vă reuşească să ţineţi situaţia sub control.

• Nu mă lăsaţi fără dreptul de a refuza consumul de droguri în mod independent, fără ajutor medical. Trebuie să mă informaţi despre faptul, că am dreptul doar la o singură încercare.

• Nu încercaţi să comunicaţi cu mine, cînd sînt sub puterea drogurilor. Aşteptaţi un moment mai potrivit.

• Nu ascundeţi faptul că sînt dependent de droguri de cunoştinţele şi rudele apropiate. Cît de insuportabilă nu ar fi situaţia, dar ei trebuie să fie la curent – este semnul că sînteţi gata să luptaţi, în plus, aceasta ar putea să le salveze banii, dar şi propriii copii.

• Nu discutaţi starea mea cu persoane străine, dacă nu este vorba despre medic. Este o activitate total lipsită de sens, doar că este o şansă în plus să mă umiliţi.

• Nu căutaţi în mine doar trăsături negative, încercaţi şi cîteva pozitive. Dacă sînt de acord să mă tratez, susţineţi-mă şi ajutaţi-mă să găsesc un medic.

• Nu încercaţi să găsiţi „ţapul ispăşitor” şi nu vă certaţi între voi,  pentru a stabili cine este vinovat. Certurile voastre amplifică sentimentul meu de instabilitate. Îmi pare că întrebarea: „Ce avem de facut?” este mult mai actuală şi aduce cu sine unire, sentimentul de apartenenţă la familie, importanţă şi încredere.

• Nu aduceţi drept exemplu comportamentul pozitiv al fratelui meu/surorii mele, nu comparaţi reuşitele noastre. Gelozia dă naştere sentimentului de ură.

• Nu implicaţi alţi copii din familie în rezolvarea problemelor mele. Ei au dreptul la o viaţă prosperă şi la dragoste din partea voastră.

• Nu manipulaţi situaţia prin prietena/prietenul meu. Este viaţa mea PERSONALĂ, care nu vă aparţine. Încercaţi să mă convingeţi să-i povestesc despre boala mea.

• Nu ascundeţi de mine sentimentele şi reacţiile voastre. Împărtăşiţi- vă durerea, nu o ascundeţi. Încrederea voastră îmi dezvoltă responsabilitatea şi îmi dă sentimentul de maturitate.

• Nu cedaţi şi nu pierdeţi speranţa. Eu trebuie să fiu sigur, că voi cunoaşteţi o cale de ieşire şi  paşii  concreţi ce trebuie întreprinşi pentru a depăşi situaţia în care mă aflu. Pe cînd, neîncrederea voastră mă lasă fără speranţă şi face să ieşuieze, din start, orice nouă încercare.

• Nu vă deziceţi de mine. Voi avea nevoie  nu o singură dată de susţinerea, ajutorul şi optimismul vostru în timpul tratamentului.