Stadiile infecţiei HIV

Diferitele stadii ale infecţiei HIV

HIV infectează celulele sistemului imun şi sistemul nervos central. Principalul tip de celulă afectată de HIV este limfocitul T-helper. Aceste celule joacă un rol crucial în sistemul imun, prin coordonarea acţiunii altor celule ale sistemului imun. O reducere semnificativă a numărului de celule T-helper slăbeşte semnificativ sistemul imun.

HIV infectează celula T-helper pentru că aceasta are la suprafaţa sa proteina receptor CD4, pe care o utilizează HIV pentru a se ataşa înainte de a intra în celulă. Iată de ce celula T helper este uneori numită şi limfocitul CD4+. Odată ce a penetrat celula, HIV produce copii ale tulpinii proprii, care pot apoi infecta mai departe alte celule.

După un timp, infecţia HIV duce la o reducere serioasă a numărului de celule T-helper disponibile pentru a ajuta în lupta cu bolile. Procesul de obicei durează cîţiva ani.

Infecţia HIV poate în general împărţită în patru stadii: infecţia primară, stadiul clinic asimptomatic, infecţia HIV simptomatică şi progresul de la HIV la SIDA.


Stadiul 1: Infecţia HIV primară

Acest stadiu al infecţiei durează cîteva săptămîni şi este deseori acompaniat de o boală scurtă asemănătoare cu gripa. În pînă la 20% cazuri, simptoamele sunt destul de serioase pentru a consulta un doctor, dar diagnosticul infecţiei HIV este foarte des omis.

Pe parcursul acestui stadiu, există o cantitate mare de HIV în sîngele periferic, iar sistemul imun începe să răspundă la virus prin producerea anticorpilor HIV şi a limfocitelor citotoxice (T-killer). Acest proces este cunoscut sub denumirea de sero-conversie. Dacătestul la HIV este efectuat înainte de terminarea sero-conversiei, rezultatul nu poate fi pozitiv.


Stadiul 2: Stadiul Clinic Asimptomatic

Acest stadiu durează aproximativ 10 ani şi, după cum sugerează denumirea, se caracterizează prin lipsa unor simptome majore, cu toate că în unele cazuri nodulii limfatici sunt inflamaţi. Nivelul de HIV în sîngele periferic scade semnificativ, dar persoanele rămîn infectate şi anticorpii HIV sunt detectabili în sînge, astfel testul la anticorpi va da rezultat pozitiv.

Cercetările au arătat că HIV nu este dormant pe parcursul acestui stadiu, dar este foarte activ în nodurile limfatice. Există un test care măsoară mica cantitate de HIV care evită nodulii limfatici. Acest test care măsoară ARN HIV (material genetic HIV) este numit testul la încărcătura virală şi are un rol important în tratamentul infecţiei HIV.


Stadiul 3: Infecţia HIV simptomatică

În timp sistemul imun devine serios afectat de HIV. Acest fapt se întîmplă din cîteva motive:

  • Nodulii limfatici şi ţesuturile devin afectate sau „istovite” datorită activităţii prelungite pe parcursul anilor;
  • HIV mutează şi devine mai patogen, în alte cuvinte mai puternic şi mai variat, ducînd la distrugerea a şi mai multe celule T helper;
  • Organismul nu mai reuşeşte să înlocuiască celulele T helper pierdute.

Odată cu deteriorarea sistemului imun, se dezvoltă simptomele. Iniţial multe simptome sunt slabe, dar odată cu deteriorarea sistemului imun, acestea se acutizează.

Unde se dezvoltă infecţiile oportuniste şi tumorile?

Infecţia HIV simptomatică este în mare parte cauzată de apariţia infecţiilor oportuniste şi tumorilor cu care sistemul imun sănătos se poate lupta în mod normal. Acestea pot apare în practic toate sistemele organismului; lista celor mai frecvente este prezentată mai jos.

După cum indică tabelul de mai jos, infecţia HIV simptomatică este deseori caracterizată printr-o boală a mai multor sisteme. Tratamentul infecţiei sau tumorii specifice este deseori efectuat, dar cauza principală este acţiunea HIV care erodează sistemul imun. Simptoamele reprimării sistemului imun se vor ameliora doar dacă însăşi HIV este reprimat.

Sistemul Exemple de infecţie/cancer
Sistemul respirator Peumonia Pneumocystis Carinii (PCP), Tuberculoza (TB), Sarcomul Kapoşi (KS)
Sistemul gastro-intestinal Cryptosporidioza, Candida, Citomegolavirus (CMV), Isosporiaza, sarcomul Kapoşi
Sistemul nervos central/periferic HIV Cytomegolavirus, Toxoplasmoza, criptococoza, limfomul non-Hodgkin, Varicella, Zoster, Herpes simplex
Piele Herpes simplex, Sarcomul Kaposi (KS), Varicella, Zoster

Stadiul 4: Progresul de la HIV la SIDA

Odată ce sistemul imun devine tot mai afectat de boli, este stabilit diagnosticul de SIDA.

În prezent, în Moldova, diagnosticul de SIDA este confirmat dacă o persoană cu HIV dezvoltă una sau mai multe infecţii oportuniste sau tumori servere. În alte ţări, ca spre exemplu SUA, diagnosticul SIDA se pune şi ca rezultat al unui număr foarte mic al celulelor T helper din sînge. Este posibil ca o persoană cu HIV că se simtă foarte bolnavă, dar să nu aibă diagnosticul SIDA.


Stadiile clinice HIV definite de OMS la adulţi şi adolescenţi

În comunităţile cu resurse limitate, instituţiile medicale sunt uneori slab echipate şi nu este posibil de a utiliza testul CD4 şi a încărcăturii virale pentru determinarea momentului potrivit de iniţierea a tratamentului. Astfel, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat un sistem de determinare a stadiilor clinice în bază de simptome.

Clasificarea stadiilor HIV la adolescenţi şi adulţi

Cantitatea (%) de CD4 limfocite per ml sînge Stadiul clinic
А
asimptomatică, acută (primară) sau limfadenopatie generalizată primară
В
Simptomatică non А non С
С
Boli asociate SIDA
1. ≥500 (≥29%) A1 В1 C1*
2. 200–499 (14–28%) A2 В2 C2*
3.A3В3C3*

Categoriile А3, В3 şi С1, С2 şi С3 determină cazurile SIDA şi persoanele sunt puse la evidenţa ca bolnavi de SIDA


Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).