Testarea la HIV

Există trei tipuri principale de teste la HIV.

Primul tip este testul la anticorpii HIV. Acest test arată dacă persoana a fost infectată cu HIV, virusul care cauzează SIDA. Informaţia din această secţiune se axează anume pe acest tip de test HIV.

Al doilea tip de test este testarea la antigenul P24. Este utilizat în principal pentru screening-ul sîngelui pentru transfuzii, dar în unele locuri este utilizat şi pentru testarea la HIV a indivizilor. Antigenul P24 este o proteină care este parte a HIV. La puţin timp după infectare, proteina este produsă în exces şi poate fi detectată în serul de sînge printr-un test comercial. Testul P24 poate detecta infecţia HIV înainte de testul la anticorpii HIV. Astfel, testarea la antigenul P24 este utilizată în diagnosticul HIV la primele etape în cursul infecţiei.

Al treilea tip de test este utilizat atunci cînd o persoană ştie că este deja infectată cu HIV. Aceste teste arată nivelul virusului în sînge (test pentru determinarea încărcăturii virale).


Testul HIV

Testul la HIV determină prezenţa anticorpilor în sîngele persoanei. Atunci cînd HIV intră în corpul unei persoane, se produc substanţe chimice speciale. Acestea se numesc anticorpi. Anticorpii sunt produşi de organism ca răspuns la o infecţie. Astfel, dacă o persoană are anticorpi la HIV în sînge, aceasta înseamnă că au fost infectaţi cu HIV (cu excepţia cazurilor copiilor HIV negativi născuţi din mame HIV pozitive, care reţin anticorpii de la mamă pentru cîteva luni).

La majoritatea persoanelor aceşti anticorpi apar timp de 3 luni de la momentul infectării. În cazuri rare, această perioadă ajunge la 6 luni. Este extrem de neobişnuit ca anticorpii să apară după o perioadă mai lungă de 6 luni.

Efectuarea testul înainte de expirarea a 3 luni de la momentul infecţiei ar putea rezulta într-un rezultat neclar sau eronat al testului, întrucît s-ar putea ca persoana să nu fi dezvoltat încă anticorpii la HIV. Perioada de timp dintre momentul infectării şi apariţia anticorpilor se numeşte perioada de fereastră. În timpul perioadei de fereastră, persoanele infectate cu HIV nu au anticorpi în sînge care ar putea fi detectaţi de un test la HIV. Cu toate acestea, persoana poate deja nivele înalte de HIV în sînge, lichidele sexuale sau laptele matern. HIV poate fi transmis unei alte persoane în timpul perioadei de fereastră chiar dacă testul la HIV nu va arăta prezenţa infecţiei. Astfel, este recomandat a aştepta cel puţin 3 luni după ultima situaţie de risc înainte de a efectua destul. Unele centre de testare recomandă testarea repetată după 6 luni pentru a fi şi mai siguri că rezultatul este negativ.

Este de asemenea important ca în timpul perioadei de fereastră persoana să nu continue a se expune la riscul de infectare cu HIV. Testul este precis doar dacă nu sunt alte expuneri între momentul posibilei expuneri la HIV şi efectuarea testului.

Unicul mod de a vă asigura dacă sunteţi sau nu infectat cu HIV este de a efectua testul la anticorpii HIV. Diagnosticul nu se poate stabili în bază de simptome.


De ce este nevoie de a efectua un test la HIV?

Multe persoane care efectuează testul la HIV îşi fac griji excesive. Un rezultat negativ (adică lipsa infecţiei HIV în organism) este o uşurare. Dar dacă rezultatul este pozitiv, se pot întreprinde multe lucruri pentru a ajuta persoana să facă faţă infecţiei. Dacă testul este pozitiv, atunci,

  • Un medic vă poate monitoriza starea sănătăţii. Multe persoane testate pozitiv rămîn sănătoase de-a lungul a mai mulţi ani. Dar în caz de boală, există multe medicamente, numite antiretrovirale, care vă pot ajuta să încetiniţi răspîndirea virusului şi să vă menţineţi sistemul imun. De asemenea, se pot lua medicamente pentru tratarea unor boli asociate HIV. Puteţi avea acces şi la experimentarea noilor medicamente şi tratamente.
  • Dacă vă îmbolnăviţi, doctorul va lua mult mai în serios simptomele dacă va şti că sunteţi HIV pozitiv.
  • Dacă ştiţi că sunteţi HIV pozitiv, puteţi întreprinde acţiuni pentru a proteja alte persoane. Spre exemplu, prin practicarea sexului protejat şi informarea foştilor parteneri sexuali.
  • Cunoaşterea statutului HIV ar putea afecta unele decizii şi planuri de viitor, spre exemplu formarea unei familii.

Ce presupune testul la HIV?

În majoritatea ţărilor, există multe locuri în care se poate face un test la HIV. Se recomandă ca testul la HIV să fie efectuat la o clinică de sănătate, cabinet medical sau la o instituţie care oferă consiliere şi testare voluntară (VCT) HIV. Atunci cînd mergeţi pentru a efectua testul, veţi fi consultant confidenţial de un doctor, consilier special instruit, asistent medical sau altă persoană din domeniul sănătăţii, care vă va explica ce implică testul la HIV şi semnificaţia rezultatului.

În mod normal, testul la HIV presupune colectarea de sînge din mînă, care eventual este trimis la laborator şi testat. În unele regiuni şi instituţii, este disponibil şi testul rapid (care nu implică utilizarea siringilor), dar rezultatul acestui test are o marjă de eroare mai mare. Testul este întotdeauna confidenţial şi este efectuat doar cu consimţămîntul persoanei. Medicul de familie nu va fi informat despre rezultatul testului pacientului fără permisiunea specifică a acestuia. În dependenţă de testul utilizat, rezultatul este primit peste cîteva ore pînă la o săptămînă.

Testul rapid la HIV este de asemenea un test la anticorpi. Avantajul testului rapid este că persoane nu trebuie să se întoarcă peste un timp pentru a primi rezultatul. De obicei, rezultatul testului rapid este disponibil în aproximativ 30 minute. Testele rapide sunt de unică folosinţă şi pot fi utilizate în afara condiţiilor de laborator sau fără a avea un personal medical cu studii superioare. Acest fapt face testele rapide foarte potrivite pentru utilizare în ţările cu resurse limitate.


Ce este colectarea probei la HIV la domiciliu?

În general se recomandă ca testul la HIV să fie efectuat într-o instituţie de sănătate. Cu toate acestea, în unele ţări este disponibil aşa numitul „set de colectare a probelor la domiciliu”. În acest caz, persoana utilizează setul pentru a colecta proba (de obicei de sînge) şi o trimite la laborator pentru testare. Peste un timp, persoana telefonează la un număr special, numeşte codul individual de identificare şi primeşte rezultatul la telefon. Dacă rezultatul este pozitiv, un specialist medical profesional va oferi de asemenea şi suport emoţional persoanei.

Avantajele acestui tip de testare sunt convenienţa, intimitatea, rapiditatea şi anonimitatea. În ţările în care testele la HIV nu sunt gratis, colectarea probelor la domiciliu ar putea fi un mod cost-eficient de testare. Totuşi, lipsa de consiliere pre-test şi post-test faţă-în-faţă ar putea fi un dezavantaj pentru multe persoane.


Ce este testarea la domiciliu?

Utilizarea unui set de testare la HIV la domiciliu presupune că rezultatele devin cunoscute pe loc fără orice consiliere. Acest tip de testare nu este recomandat în general datorită lipsei de suport emoţional pentru persoană, iar un rezultat pozitiv trebuie să fie confirmat ulterior la o clinică. În prezent, acest tip de test nu poate fi comercializat legal în multe ţări.


Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).